Despre viata Sfântului Apostol Toma
Numit si Geamanul, Aparat pentru unghii cu gel este originar din Paneada, o cetate a Galileii.
Fiecare din cei 12 apostoli a avut ceva de împlinit, osteneala Sfântului Apostol Toma fiind sa autentifice, sa aduca argumente pentru tot ceea ce propovaduiau toti ceilalti ucenici ai lui Hristos. Daca s-a spus ca Hristos va învia cu trupul, el a trebuit sa faca ce si altii doreau dar nu aveau îndrazneala, sa atinga trupul viu al lui Iisus, sa ne încredinteze pe toti ca ranile sunt autentice, ca cel înviat nu este o fantoma si mai ales ca cei ce marturisesc acestea nu sunt mincinosi.
Îsi începe apostolatul ca ceilalti, în Ierusalim, iar mai apoi, dupa tragerea la sorti, propovaduieste în India si pe drumul spre India. În acest drum spre India întâlneste din iconomia Dumnezeasca un cuplu de tineri, fii de rege, ce îsi sarbatoreau cununia, care dupa mai multi ani au devenit Sf. Mucenita Pelagia si Sfantul Dionisie Episcopul. Tot în acest drum îl întâlneste si pe Avon, slujitor al împaratului Gundafar, convertit si el împreuna cu toti ai casei sale dupa mai multi ani, în urma unor întâmplari minunate. Din voia lui Dumnezeu se întoarce în Ierusalim purtat pe nori pentru înmormântarea Prea-curatei Fecioare Maria dar si de data aceasta, ca si la Învierea Domnului, el ajunge ultimul dupa ce trupul Mariei fusese pus în mormânt. Foarte important este ca, atunci când purtat de nori a ajuns deasupra Ierusalimului, i s-a aratat Maica Domnului dãruindu-i cinstitul sãu Omofor (asemanator cu o maramã). Atunci când ajunge printre fratii sai apostoli afla ca prea-curata îsi daduse sufletul în mâinile Domnului, cu trei zile mai înainte. Spre încredintare, au hotarât sa-i deschida mormântul, ocazie cu care mirarea si admiratia pentru darul lui Dumnezeu au crescut. Fecioara înviase asa cum îi vestise prea-iubitul sau Fiu. Doar giulgiurile care acoperisera trupul se mai aflau acolo, întocmai ca si mormântul Domnului Iisus. Întorcându-se în India, a propovaduit acolo evanghelia, facând multe semne si minuni, înviind morti si vindecând bolnavi. Ajuns în Meliapor, aduce pe multi la dreapta credinta printr-o singura minune: pe o lungime de 10 stadii, trage cu brâul sau un trunchi de copac pe care nu l-au putut misca nici elefantii si l-a adus pentru zidirea bisericii.
Dupa ce a mai zabovit prin acele parti, Sfantul Toma merge în cele mai îndepartate locuri, în hotarele Calamidiei, aducând la dreapta credinta pe împaratul acelui tinut, numit Muzdie, pe sotia acestuia, împarateasa Tertiana, pe ruda acesteia Migdonia si pe sotul ei Carizie, mare dregator la curtea lui Muzdie, ajutat fiind de o femeie apropiata a Migdoniei, cu numele de Sindichia. Ultimul convertit a fost împaratul Muzdie, si asta abia dupa moartea Sfantul Apostol, ordonata chiar de împarat, dupa ce mai întâi a pus sa fie ars cu fierul înrosit, sa fie ars de viu într-un cuptor.
Ultima încercare de a-l supune pe Sfantul Toma a fost atunci când l-au dus înaintea zeului Soare si i-au cerut sa se închine, numai ca în acel moment, din voia lui Dumnezeu, statuia zeului s-a topit precum ceara. Apoi luându-l în ascuns, a iesit din cetate urmat de ostasii sai si toti socoteau ca împaratul vrea sa vada un semn de la dânsul. Mergând cam o jumatate de stadie, l-a dat pe Toma la cinci ostasi ca sa-l duca în munte, poruncindu-le sa-l strapunga acolo cu sulitele, iar el s-a dus în cetatea Axion. Azan, fiul împaratului si Sifor, un barbat de neam bun, au alergat dupa apostolul Toma si ajungându-l, plângeau pentru el. Toma, cerându-le voie ostasilor, s-a rugat lui Dumnezeu si a hirotonisit preot pe Sifor si diacon pe Azan si le-a poruncit sa aiba grija de cei ce au crezut în Domnul si sa sârguiasca spre propovaduirea evangheliei. Moartea a aflat-o prin strapungere cu cinci sulite deodata.
Abia dupa moartea lui Toma si pentru ca se afla la mare strâmtoare – împaratul avea un fiu mai mic care era greu chinuit de diavol – Muzdie cere ajutorul lui Dumnezeu si al lui Toma Apostolul care grabnic îl daruieste. Pe locul în care a fost îngropat s-a ridicat o biserica în cinstea Domnului si a sfintilor Sai, iar moastele Sfântului Apostol Toma au fost mutate de credinciosi, spre pastrare, în Mesopotamia, unde savârsesc si astazi multe minuni.
O foarte mica parte din aceste moaste ale Sfântului Apostol Toma, împreuna cu moaste de la alti sfinti, se gasesc si la Biserica noastra Sfantul Apostol Toma, care îsi sarbatoreste hramul în prima duminica dupa Pasti, în Duminica Tomei. Cinstire sfântului se mai aduce si de ziua acestuia, la 6 octombrie stil vechi, asa cum au hotarât Sfintii Parinti.
Fiecare din cei 12 apostoli a avut ceva de împlinit, osteneala Sfântului Apostol Toma fiind sa autentifice, sa aduca argumente pentru tot ceea ce propovaduiau toti ceilalti ucenici ai lui Hristos. Daca s-a spus ca Hristos va învia cu trupul, el a trebuit sa faca ce si altii doreau dar nu aveau îndrazneala, sa atinga trupul viu al lui Iisus, sa ne încredinteze pe toti ca ranile sunt autentice, ca cel înviat nu este o fantoma si mai ales ca cei ce marturisesc acestea nu sunt mincinosi.
Îsi începe apostolatul ca ceilalti, în Ierusalim, iar mai apoi, dupa tragerea la sorti, propovaduieste în India si pe drumul spre India. În acest drum spre India întâlneste din iconomia Dumnezeasca un cuplu de tineri, fii de rege, ce îsi sarbatoreau cununia, care dupa mai multi ani au devenit Sf. Mucenita Pelagia si Sfantul Dionisie Episcopul. Tot în acest drum îl întâlneste si pe Avon, slujitor al împaratului Gundafar, convertit si el împreuna cu toti ai casei sale dupa mai multi ani, în urma unor întâmplari minunate. Din voia lui Dumnezeu se întoarce în Ierusalim purtat pe nori pentru înmormântarea Prea-curatei Fecioare Maria dar si de data aceasta, ca si la Învierea Domnului, el ajunge ultimul dupa ce trupul Mariei fusese pus în mormânt. Foarte important este ca, atunci când purtat de nori a ajuns deasupra Ierusalimului, i s-a aratat Maica Domnului dãruindu-i cinstitul sãu Omofor (asemanator cu o maramã). Atunci când ajunge printre fratii sai apostoli afla ca prea-curata îsi daduse sufletul în mâinile Domnului, cu trei zile mai înainte. Spre încredintare, au hotarât sa-i deschida mormântul, ocazie cu care mirarea si admiratia pentru darul lui Dumnezeu au crescut. Fecioara înviase asa cum îi vestise prea-iubitul sau Fiu. Doar giulgiurile care acoperisera trupul se mai aflau acolo, întocmai ca si mormântul Domnului Iisus. Întorcându-se în India, a propovaduit acolo evanghelia, facând multe semne si minuni, înviind morti si vindecând bolnavi. Ajuns în Meliapor, aduce pe multi la dreapta credinta printr-o singura minune: pe o lungime de 10 stadii, trage cu brâul sau un trunchi de copac pe care nu l-au putut misca nici elefantii si l-a adus pentru zidirea bisericii.
Dupa ce a mai zabovit prin acele parti, Sfantul Toma merge în cele mai îndepartate locuri, în hotarele Calamidiei, aducând la dreapta credinta pe împaratul acelui tinut, numit Muzdie, pe sotia acestuia, împarateasa Tertiana, pe ruda acesteia Migdonia si pe sotul ei Carizie, mare dregator la curtea lui Muzdie, ajutat fiind de o femeie apropiata a Migdoniei, cu numele de Sindichia. Ultimul convertit a fost împaratul Muzdie, si asta abia dupa moartea Sfantul Apostol, ordonata chiar de împarat, dupa ce mai întâi a pus sa fie ars cu fierul înrosit, sa fie ars de viu într-un cuptor.
Ultima încercare de a-l supune pe Sfantul Toma a fost atunci când l-au dus înaintea zeului Soare si i-au cerut sa se închine, numai ca în acel moment, din voia lui Dumnezeu, statuia zeului s-a topit precum ceara. Apoi luându-l în ascuns, a iesit din cetate urmat de ostasii sai si toti socoteau ca împaratul vrea sa vada un semn de la dânsul. Mergând cam o jumatate de stadie, l-a dat pe Toma la cinci ostasi ca sa-l duca în munte, poruncindu-le sa-l strapunga acolo cu sulitele, iar el s-a dus în cetatea Axion. Azan, fiul împaratului si Sifor, un barbat de neam bun, au alergat dupa apostolul Toma si ajungându-l, plângeau pentru el. Toma, cerându-le voie ostasilor, s-a rugat lui Dumnezeu si a hirotonisit preot pe Sifor si diacon pe Azan si le-a poruncit sa aiba grija de cei ce au crezut în Domnul si sa sârguiasca spre propovaduirea evangheliei. Moartea a aflat-o prin strapungere cu cinci sulite deodata.
Abia dupa moartea lui Toma si pentru ca se afla la mare strâmtoare – împaratul avea un fiu mai mic care era greu chinuit de diavol – Muzdie cere ajutorul lui Dumnezeu si al lui Toma Apostolul care grabnic îl daruieste. Pe locul în care a fost îngropat s-a ridicat o biserica în cinstea Domnului si a sfintilor Sai, iar moastele Sfântului Apostol Toma au fost mutate de credinciosi, spre pastrare, în Mesopotamia, unde savârsesc si astazi multe minuni.
O foarte mica parte din aceste moaste ale Sfântului Apostol Toma, împreuna cu moaste de la alti sfinti, se gasesc si la Biserica noastra Sfantul Apostol Toma, care îsi sarbatoreste hramul în prima duminica dupa Pasti, în Duminica Tomei. Cinstire sfântului se mai aduce si de ziua acestuia, la 6 octombrie stil vechi, asa cum au hotarât Sfintii Parinti.
0 Comments:
Post a Comment
<< Home